2021: an de cumpănă pentru organizațiile de transfer responsabilitate din domeniul DEEE (partea a doua) – despre contribuția de 4 lei/kg

Pentru organizațiile de transfer responsabilitate (OTR) care activează în domeniul deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) de mulți ani, 2021 este probabil unul dintre cei mai dificili an din întreaga activitate. Aflate sub presiunea îndeplinirii unei țintei naționale de colectare imposibilă în condițiile unei piețe nesaturate și sub amenințarea falimentului în situația în care vor trebui să plătească penalități către Administrația Fondului pentru Mediu, gestionând nemulțumirea producătorilor generată de creșterea timbrului verde și luptând cu o concurență în continuă creștere, OTR-urile cu tradiție riscă să își încheie activitatea la finalul anului în cazul în care legislația nu va fi revizuită considerabil.

Continuăm așadar seria articolelor dedicate provocărilor din domeniul deșeurilor electrice, cu un material pe tema contribuțiilor către AFM.

Coerciție cu orice preț?

În primul rând, dorim să ne exprimăm încă de la început susținerea asupra impunerii unei forme de sancționare a producătorilor sau organizațiilor de transfer responsabilitate ale acestora care nu își îndeplinesc obiectivele anuale de colectare și reciclare a DEEE cu scopul condiționării acestora de a crește gradul de colectare. În actualul context însă, organizațiile colective sunt supuse unei triple penalizări în cazul neîndeplinirii ratei minime anuale de colectare, după cum urmează:

• Neacordarea vizei și anularea licenței de operare pentru neîndeplinirea țintei doi ani consecutivi conform art. 16 din Anexa 1 la OM nr. 1494/846/2016
• Amendă contravențională în valoare de 40.000 lei conform art. 43 din OUG nr. 5/2015
• Contribuție de 4 lei/kg pentru diferența dintre țintă de colectare și cantitatea de DEEE efectiv colectată conform OUG 39/2016 care modifică OUG 196/2005

În ceea ce privește aplicarea penalității sau contribuției de 4 lei/kg ca măsură de încurajare a OTR-urilor să își îndeplinească obligațiile de colectare, lucrurile sunt departe de a fi atât de simpliste și prin urmare se impune o analiză detaliată a acestui subiect.

Decizia de a sancționa neîndeplinirea ratei minime de colectare nu ține cont de disponibilitatea efectivă a deșeurilor pe piață. Potrivit studiilor efectuate de diferiți actori din domeniu, precum și după cum rezultă în raportul final ,,Recomandări privind îmbunătățirea eficienței actualei scheme REP în domeniul DEEE în România” realizat de Jaspers în decembrie 2020, în România nu există suficiente deșeuri disponibile pentru a asigura îndeplinirea țintei naționale.

Mai mult decât atât, ținta de 65% ridică provocări și la nivelul celorlalte state membre care deși beneficiază de o infrastructură de colectare extinsă și de o cultură a reciclării dezvoltată în zeci de ani, întâmpină dificultăți în realizarea obiectivului și propun reconsiderarea modului de calcul al țintei raportat la cantitățile disponibile spre colectare și nu la cantitățile puse pe piață.

Din perspectivă pur economică, pentru producătorii care plătesc timbrul verde către organizațiile colective atâta vreme cât valoarea acestuia se află sub 2.6 lei/kg (4 lei kg penalitatea către AFM x 65% ținta = 2.6 lei/kg), se justifică colaborarea cu un OTR. Orice valoare mai mare de 2.6 lei/kg reprezintă riscul ca producătorii să aleagă varianta declarării cantităților către AFM și plata contribuției, însă în acest fel nu vor contribui efectiv la retragerea acestor deșeuri periculoase din piață și obiectivele de protecție a mediului vor fi ratate. Un alt aspect care merită menționat este că destinația banilor colectați nu este reglementată astfel încât din această contribuție să fie finanțată crearea și dezvoltarea infrastructurii de colectare sau a programelor de conștientizare și stimulare a colectării selective.

De asemenea, trebuie să precizăm că unul dintre efectele imediate ale introducerii acestei contribuții care a pus presiune pe organizațiile colective, a fost creșterea prețurilor la deșeuri de la 0.6 lei/kg în 2018 până la 1.6 lei/kg în 2020. Această creștere s-a reflectat în creșterea valorii timbrului verde și s-a resimțit implicit în buzunarul consumatorilor.

În 2019, gradul de colectare a fost de circa 85.000 de tone din ținta de 105.000 tone și cel mai probabil a fost menținut același nivel și în 2020. Luând însă în considerare creșterea țintei în 2021 de la 45% la 65%, obligația României va fi de circa 160.000 tone DEEE și în pofida eforturilor organizațiilor colective, tot va rămâne un deficit de 60.000 tone până la realizarea țintei. Pentru această diferență, organizațiile colective ar trebui să plătească către AFM circa 240 milioane lei în condițiile în care cifra de afaceri cumulată în 2020 a fost de circa 200 milioane de lei. Aflate în incapacitate de plată, o parte dintre organizațiile colective se vor închide, și din păcate, vor fi organizațiile vechi care au și țintele cele mai mari, iar acest lucru este cu atât mai grav pentru țara noastră pentru că în fapt, aceste organizații sunt cele care contribuie semnificativ la cantitățile colectate.

Oare dispariția acestor OTR-uri nu este un preț prea mare de plătit pentru o măsură coercitivă care își propune de fapt îmbunătățirea sistemului și care poate avea de fapt rezultate adverse din punct de vedere al impactului asupra mediului și al performanțelor României în domeniul DEEE?

Propunerea noastră pentru soluționarea acestor probleme este în primul rând realizarea unui studiu național care să releve volumul efectiv de deșeuri disponibile spre colectare și aplicarea unor sancțiuni către actorii care nu își îndeplinesc obiectivele ținând cont de condițiile de țară.

Răzvan Ziemba – Președinte Asociația Environ pentru Revista Ecologic februarie 2021