2021: an de cumpănă pentru OTR-urile din domeniul deșeurilor electrice: despre lupta cu mentalitățile

2021: an de cumpănă pentru organizațiile de transfer responsabilitate din domeniul DEEE (partea a treia) – lupta cu mentalitățile

Ultima parte din seria articolelor în care am vorbit despre dificultățile cu care se confruntă organizațiile de transfer responsabilitate în domeniul deșeurilor electrice în 2021, este dedicat luptei dificile pentru schimbarea mentalităților atât la nivelul populației, dar și al companiilor și autorităților.

Deșeuri prea puține, obiective prea ambițioase și penalități prea mari, adică pe scurt cele trei mari provocări pe care trebuie să le depășim în 2021. Însă, tabloul nu ar fi complet dacă nu am adăuga și cadrul legal imperfect, lipsa de informare și o atitudine superficială față de tot ceea ce înseamnă procesul de reciclare.

Responsabilitate extinsă, dar nu exclusivă

Mare parte din producătorii de echipamente electrice și electronice au înțeles că transferul responsabilității către o organizație colectivă reprezintă de fapt o delegare totală a obligațiilor. În fapt, răspunderea extinsă nu înseamnă răspunderea exclusivă a producătorului și un sistem performant de management al deșeurilor are nevoie de o implicare mult mai mare din partea producătorilor.

În actualul context legislativ, producătorii au posibilitatea să transfere obligațiile către o organizație colectivă și totodată să vândă deșeurile la care au acces către cel care oferă prețul cel mai mare, nesusținând astfel organizația cu care are contract pentru a îi îndeplini ținta.

De asemenea, legea permite ca un producător să migreze de la o organizație colectivă la altă organizație colectivă care îi oferă tarife mai mici, fără însă a transfera și obligațiile de colectare din urmă. În acest moment, oferta de OTR-uri este în continuă creștere (doar în ultimul an s-au înființat 12 entități), iar organizațiile noi au o țintă care crește progresiv de la zero la 100% abia în al patrulea an de activitate ceea ce le permite practicarea unor tarife mult mai mici, creând un avantaj competițional în raport cu actorii vechi din domeniu. Din această perspectivă, este nevoie de o schimbare de mentalitate la nivel companiilor care trebuie să înțeleagă ce presupune întregul lanț de gestionare al deșeurilor și să fie dispuși să achite prețul real al reciclării, fără a cădea în mirajul unor costuri mai mici, necorelate cu realitatea din piață și prin urmare, nesustenabile.

Un alt aspect legat de producători este cel al companiilor care pun pe piață produse fără să fie înregistrate în Registrul producătorilor la ANPM și care prin urmare, nu plătesc timbru verde, eludând în totalitate legislația de mediu și generând o concurență neloială față de cei care sunt conformi. Din această perspectivă, se impune o colaborare mai strânsă între organizații colective, autorități și producători pentru identificarea și sancționarea celor care funcționează în afara legii.

Deșeurile ca marfă

Campaniile de buy-back inventate și promovate intens în primii ani de la implementarea legislației, astăzi un predecesor al campaniei Rabla pentru electrocasnice, nu doar că nu au fost eficiente și fezabile din punct de vedere economic, dar au avut drept rezultat coagularea unei mentalități conform căreia deșeurile au o valoare și reprezintă o marfă tranzacționabilă.

Pe de o parte, valoarea voucherelor acordate în cadrul programului Rabla pentru electrocasnice, este disproporționată în raport cu costurile reale de gestionare a deșeurilor electrice care fac obiectul programului și cu timbrul verde care se încasează pentru acestea. De exemplu: pentru o mașină de spălat rufe, timbrul verde variază între 12.5 și 50 lei, iar valoarea voucher-ului acordat în cadrul programului Rabla este de 400 de lei, adică de cinci ori mai mult decât costul pe care l-ar putea susține o organizație colectivă pentru colectarea acestui tip de echipament. Pe de altă parte, rezultatele acestui program transpuse în cantități colectate sunt modeste, neavând o contribuție semnificativă la îndeplinirea țintelor de țară (circa 8000 de tone față de o țintă de 105.000 tone în 2019).

Un impact secundar, dar deloc de neglijat este efectul negativ asupra percepției populației cu privire la deținerea și exploatarea deșeurilor electrice. În acest context, oamenii vor fi mai puțin dispuși să predea gratuit deșeurile electrice către reciclare și vor negocia pentru a obține un tarif comparabil cu cel oferit în cadrul programului Rabla. Indirect, acest lucru se resimți în creșterea costului de colectare și deci în final, creșterea valorii timbrului verde.

În România anului 2021, o mare parte din deșeurile de echipamente electrice și electronice ajung încă, prin intermediul colectorilor informali, la centrele de fier vechi care există aproape peste tot, în timp ce infrastructura de colectare lipsește cu desăvârșire. Din perspectiva măsurilor de protecție a mediului înconjurător, modul în care deșeurile sunt dezmembrate sau distruse pentru recuperarea fierului, iar restul componentelor sunt aruncate sau arse, reprezintă o amenințare la adresa mediului și sănătății populației.

În contextul în care în mod evident nu sunt disponibile suficiente deșeuri pentru a acoperi ținta națională, iar organizațiile colective se află sub presiunea îndeplinirii obiectivelor cu amenințarea plății contribuției către AFM, piața de deșeuri a devenit una speculativă și prețul perceput de operatorii de colectare este în permanentă creștere. România se numără printre puținele țări în care deșeurile electrice reprezintă o marfă liber tranzacționabilă atât de către cei care le generează, cât și de cei care le colectează. Atâta timp cât cererea este mai mare decât oferta, în mod automat și prețul va crește, iar această speculă se va reflecta în creșterea timbrului verde și implicit în buzunarul utilizatorilor finali. 

În concluzie, când vorbim de conștientizare ar trebui să avem în vedere toate categoriile de public: de la reprezentanții autorităților, companii care pun pe piață produse electrice, OTR, operatori de colectare și tratare, și până la consumatori finali. Cu toții trebuie să înțelegem atât complexitatea și importanța procesului de reciclare a deșeurilor electrice în lupta pentru prezervarea mediului înconjurător și a sănătății noastre, cât și prețul care trebuie plătit. Disponibilitatea de colaborare și deschiderea spre dialog aratătă atât de domnul Ministru Barna Tanczos, cât și de domnul Secretar de Stat Raul Pop, ne dau însă încredere că împreună putem găsi soluțiile optime pentru a defini un sistem funcțional și echitabil.

Răzvan Ziemba – Președinte Asociația Environ pentru Revista Ecologic martie 2021

Rețeaua națională de puncte de colectare Environ vă oferă posibilitatea de a elimina în mod corect și responsabil deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE)

app-store
google-play
Acest site foloseste cookies. Navigând în continuare, vă exprimați acordul asupra folosirii cookies. Mai multe detalii aici