ioanaInfracțiunile de mediu înseamnă câștiguri imense, pagube incomensurabile, dispariții de specii și, nu de puține ori, punerea în pericol a vieților a mii de oameni. După război, distrugerea mediului înconjurător este poate cea mai periculoasă activitate umană. În goana nebună după profit, oameni, companii și chiar țări distrug cu bună știință lumea în care trăim, singura pe care o avem. La nivel global, instituția care stimulează cooperarea internaţională în combaterea acestor infracțiuni este INTERPOL-ul. Iar unul dintre coordonatorii proiectelor Departamentului Securitatea Mediului din INTERPOL este o româncă, Ioana Botezatu.

ecologic: Vă rog să ne dați câteva date referitoare la cum funcționează INTERPOL-ul în ceea ce privește combaterea infracțiunilor de mediu.
Ioana Botezatu, Departamentul Securitatea Mediului din cadrul INTERPOL:

În cadrul organizaţiei există trei grupuri de lucru pe ceea ce înseamnă mediu, printre care şi cel împotriva infracţiunilor legate de poluare, grup care s-a creat în anul 1997. În cadrul acestui grup de lucru, anumiţi ofiţeri se întâlnesc o dată pe an şi discută priorităţile geografice de analiză criminalistică şi operaţionale care se vor pune în practică de un grup bine stabilit de ţări. Un exemplu este Operaţiunea INTERPOL Enigma III (trafic de deşeuri), unde România a participat cu rezultate remarcabile. Totodată, se analizează resursele disponibile şi oportunităţile de colaborare care sunt nu numai ale Poliţiei, ci şi ale altor autorități guvernamentale care pot contribui la misiunea noastră comună. De exemplu, în România acestea intră în competența Gărzii Naţionale de Mediu, Poliției, Poliţiei de Frontieră, Vămilor, altor autorităţi cum ar fi şi Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului. Dar cea care are mandat şi atribuţii peste toţi este Poliţia. Priorităţile Poliției nu le includ însă întotdeauna şi pe cele privind problemele de mediu, deoarece de acestea se ocupă şi alte autorităţi.
ecologic: Există priorități ale acestor instituții, dar acestea sunt stabilite în baza unor legi. Legi transpuse din legislația europeană, dar care în România întârzie să apară.
Ioana Botezatu, Departamentul Securitatea Mediului din cadrul INTERPOL:

Într-adevăr aici trebuie făcut ceva rapid, pentru că legislaţia poate fi şi este în multe domenii inspirată şi adaptată din alte ţări europene, iar România se poate consulta cu ţările membre în această direcţie. De exemplu, în topul clasamentului la managementul deşeurilor şi aplicarea legii referitoare la infracţiunile care erodează sistemul legislativ sunt țări ca Suedia şi Norvegia, iar noi ca țară, ca societate românească, am putea să îi invităm pe reprezentanţii acestor ţări, prin INTERPOL şi cu suportul altor organizaţii internaţionale competente, într-un format de task-force, de grup de lucru. În modul acesta putem stimula împreună un audit constructiv, să identificam aspectele care trebuie îmbunătăţite şi să învăţăm de la cei cu performanţe, pentru a putea aplica proceduri eficiente în protejarea mediului.
Însă legislația este peste tot o problemă. Se vorbeşte foarte mult la nivel global, european şi regional de îmbunătăţirea legislaţiei. Sunt ţări cu legislaţii foarte puternice, solide şi foarte bine studiate, dar unde legile respective nu se aplică pentru că autorităţile care ar trebui să le aplice nu sunt mandatate, nu sunt susţinute nici moral şi nici financiar. Moral înseamnă că dacă în strategia naţională pentru securitate nu sunt incluse infracţiunile de mediu, atunci autorităţile strategice în menţinerea siguranţei şi securităţii unei ţări, care ar putea să diminueze această criminalitate, nu vor fi interesate de acest subiect, fiindcă se ştie că ceea ce nu este considerat a fi o prioritate se va trata mult mai greu.
În România, în ceea ce priveşte infracţiunile de mediu, Poliţia s-a interesat mai mult până acum de fenomenul defrişărilor şi de traficul de cherestea, ceea ce anunţă o clară îmbunătăţire a perspectivelor naţionale, în special cele referitoare la protejarea economiei naţionale prin prisma resurselor naturale.