Pentru actorii din domeniul deșeurilor electrice este un fapt cunoscut că gradul de colectare actual este mult sub ținta de 45% pe care România trebuie să o îndeplinească în calitate de stat membru. În acest context, orice program menit să crească oportunitățile de colectare ar trebui să fie o binecuvântare, mai ales atâta timp cât este coordonat și finanțat de Ministerul Mediului și instituția din subordine, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu (AFM). Dar oare este cu adevărat o binecuvântare?

Putem analiza programul „Rabla pentru electrocasnice“ din mai multe perspective, iar una dintre ele ar putea fi cea referitoare la cadrul legal. Ghidul de finanțare descărcat de pe site-ul AFM are 26 de pagini A4, iar în versiunea publicată în Monitorul Oficial are 11 pagini. La fel ca multe alte acte legislative, nu reprezintă o lectură foarte ușoară, dar dacă ești interesat de program trebuie să te încumeți să o faci. Cel puțin din punct vedere al structurii procedurale stufoase, pare mai degrabă un blestem decât o binecuvântare.

O altă perspectivă este cea legată de posibilitatea persoanelor fizice de a accesa programul, limitată exclusiv la înscrierea online, ceea ce pare într-un fel discriminator. Chiar dacă România se află în topul țărilor cu cel mai rapid internet, îmi este totuși greu să cred că toate persoanele interesate de acest program au acces la internet sau știu cum să folosească o aplicație online.

Totodată și înscrierea comercianților în program are un caracter ușor discriminator prin limitarea accesului doar pentru retaileri, comercianții online fiind excluși, cu excepția celor care au și magazine sau showroomuri. Mai mult decât atât, programul pare discriminatoriu și în privința produselor sau gamelor de produse cărora li se adresează. Desigur, o opinie în acest sens nu poate formula decât o autoritate abilitată în domeniul concurenței.

Revenind la persoanele fizice eligibile, un alt subiect, destul de actual, este legat de conformarea cu politica de GDPR. Deși pentru a completa formularul de înscriere este necesară completarea unor date personale, nu am regăsit niciunde o informare a AFM în acest sens.

Programul Rabla are potențialul de a colecta ceea ce reprezintă 3% din ținta națională de colectare și recicla

Dincolo de aspectele de procedură, se cuvine să analizăm un pic partea financiară pentru a putea măsura eficiența unui astfel de program. Plecând de la premisa că ar avea o rată de succes de 100%, bugetul total alocat, de 20 milioane de lei, ar corespunde colectării unui număr de 60.000 de echipamente vechi. Luând în considerare că greutatea medie a unui frigider este de 50 kg (o ipoteză simplificatoare), ar rezulta un potențial maxim de colectare de 3.000.000 kg, respectiv 3.000 de tone. În lipsa unor statistici oficiale actualizate la nivel național, am estimat obligațiile de colectare și tratare ale României la circa 100.000 tone pe an. Altfel spus, programul Rabla are potențialul de a colecta ceea ce reprezintă 3% din ținta națională de colectare și reciclare.

În cazul în care programul ar funcționa la parametrii maximi, randamentul ar fi de 7 ori mai prost

În același timp, cele 6 organizații de transfer de responsabilitate din domeniul DEEE au o cifră de afaceri anuală cumulată de 100 milioane lei, asumându-și obligația colectării a 100.000 de tone, ceea ce înseamnă un buget cumulat de un milion lei pentru colectarea și tratarea unei tone de DEEE. Echivalând, bugetul alocat de Ministerul Mediului către AFM pentru derularea programului „Rabla pentru electrocasnice“ ar fi trebuit să asigure colectarea a 20.000 tone DEEE. Cu alte cuvinte, în cazul în care programul ar funcționa la parametrii maximi, randamentul ar fi de 7 ori mai prost.

Pe piața deșeurilor electrice, înainte de lansarea acestui program, voucherele oferite în campaniile de buy-back aveau valoarea de 100 lei. În cadrul programului Rabla valoarea voucherelor oferite este între 200 și 400 de lei. Această sumă nu acoperă însă întregul proces, ci doar prima etapă, respectiv colectarea, neluând în considerare costurile de tratare care se ridică undeva la circa 0,7 lei/kg pentru astfel de echipamente. În plus, la acest cost trebuie să mai adăugam costul logistic de la locul colectării până la poarta fabricii unde au loc operațiunile de tratare și valorificare, de aproximativ 1 leu/kg. Prin urmare, pentru a putea închide cercul colectare - transport - tratare, bugetul programului ar trebui suplimentat cu încă 5 milioane lei.

Simulare de costuri

Pentru o simulare de costuri, vom lua exemplul voucherului cu cea mai mică valoare: 200 lei pentru o mașină de spălat a cărei greutate medie este de 50 kg. Astfel, la cei 200 lei acordați sub formă de bonificație pentru colectare, adăugăm costurile de transport și tratare 1,7 lei/kg, ceea ce ne duce la un cost minim de 285 lei. Toate acestea în condițiile în care timbrul verde încasat pentru un astfel de produs are valori cuprinse între 30 și 40 de lei. Este o adevărată alchimie să transformi 30 de lei în 285 de lei, pe care cel puțin aparent autoritățile statului o stăpânesc. Noi, privații, organizațiile care încercăm să ne îndeplinim obligațiile într-un context legislativ prost făcut și neadaptat la realitățile pieței, nu am reușit să găsim această formulă magică. Prima concluzie după o scurtă trecere în revistă a argumentelor financiare: binecuvântare sau blestem?

AdobeStock 68850278

Din fericire, îndrăznesc să spun că programul nu a avut un succes de 100%. Rezultatele efective la finalul campaniei nu au fost comunicate în mod oficial. Un search pe Google folosind cuvintele cheie „rezultate rabla pentru electrocasnice 2018“ întoarce rezultate confuze: unele site-uri de știri scriu că au fost folosite 13.000 de vouchere, altele aproximativ 25.000, iar pentru tipurile de deșeuri colectate cifrele variază între 8.500 și 12.500 pentru mașini de spălat rufe, între 3.700 și 9.700 frigidere și între 800 și 2.400 aparate de aer condiționat. Făcând o medie, putem spune că rezultatele programului sunt undeva între 22 și 42%. În mediul privat, oricare dintre aceste procente de eficiență ar trage la răspundere inițiatorul proiectului. La stat, e de stat. Așadar, mai degrabă blestem pentru ceilalți jucători din sectorul deșeurilor.

Programul Rabla contrazice cu brio conceptul de economie circulară

În ultimii ani, conceptul de economie circulară a fost din ce în ce mai promovat. Adoptarea unui model de economie circulară la modul cel mai practic înseamnă un set de măsuri la nivelul producătorilor, distribuitorilor și chiar la nivel de guvern pentru creșterea duratei de funcționare a aparatelor electrice și electronice și reducerea poluării generate de deșeuri.

Deși România se numără printre statele care au adoptat pachetul de economie circulară, programul Rabla contrazice cu brio acest concept întrucât își propune să scoată de pe piață produse funcționale pentru a fi înlocuite cu altele mai eficiente din punct de vedere energetic. Obiectivul frumos și pozitiv ar avea sens dacă mai întâi s-ar fi luat toate măsurile pentru ca frigiderele depozitate prin curțile gospodăriilor de la țară să fie adunate și electrocasnicele deviate de la groapa de gunoi sau centrele de colectare fier vechi unde sunt dezmembrate de cele mai multe ori prin practici necorespunzătoare. Până atunci însă, a colecta electrocasnice încă funcționale cu scopul înlocuirii lor cu unele cu consum redus de energie este mai degrabă doar un pansament.

Cetățenii refuză să mai predea deșeuri gratuit

Am lăsat la urmă ceea ce mi se pare cel mai important: efectul unei astfel de inițiative în mentalitatea cetățenilor. La nivel național, oamenii au înțeles că deșeurile lor au o valoare între 200 și 400 lei și așteaptă să primească un nou voucher magic în cea de-a doua ediție a programului, refuzând să mai predea deșeurile gratuit. Un consumator obișnuit nu poate înțelege și nimeni nu face efortul să-i explice că la achiziția echipamentului a plătit prin timbrul verde un cost de reciclare de 30 lei, iar acum primește pentru un deșeu 200 lei.

 postat1 pentru ilva mica mic

Acest tip de bonificații nu sunt sustenabile și cum nimic nu e gratis pe lumea asta, în viitorul apropiat astfel de stratageme se vor regăsi în creșterea valorii timbrului verde și prin urmare a prețului aparatelor electrocasnice. Consumatorii care s-au bucurat de voucherul de 200 lei vor ajunge în scurt timp să plătească din buzunarul propriu un timbru verde echivalent cu bonificația de care au beneficiat. În loc să fie o componentă definitorie a responsabilității sociale, reciclarea deșeurilor a devenit o sursă de bani pentru consumator. Mai mult decât atât, există și un impact imediat pe piață, iar prețul cerut pentru deșeuri a crescut în ultimul an de la 0,8 lei/kg la 1 leu, 1,2 , 1,4 și chiar 2 lei/kg.

Concluzii

În aceste condiții, planurile de afaceri și bugetele organizațiilor colective nu mai sunt sustenabile și vom asista în scurt timp la creșteri ale timbrului verde. Binecuvântare (poate) pe moment, blestem pe termen lung.

Aceasta este opinia mea personală, bazată pe argumentele prezentate mai sus. Pentru o persoană de bun-simț, înzestrată cu minime cunoștințe de matematică și management eficient, acest program nu este sustenabil din punct de vedere financiar și este evident că la momentul elaborării lui nu s-a analizat în niciun fel impactul potențial. Mai mult decât atât, noi, organizațiile colective de transfer nu am fost consultate și nu am avut posibilitatea de a ne exprima punctele de vedere. Ca și cum situația colectării nu ar fi fost oricum dificilă și obiectivele departe de a fi realizate, AFM - poate cu cele mai bune intenții - bate un cui adânc în domeniul deșeurilor electrice. Pentru mine, concluzia este clară: blestem, nu binecuvântare.

Răzvan Ziemba, președinte Asociația Environ