F.A.Q. – Intrebari frecvente

1. Care este baza legală a Directivelor DEEE şi RoHS?

Directiva DEEE se bazează pe art. 175 din Tratat. Statele membre pot adopta măsuri mai stricte pentru protecţia mediului, atâta timp cât aceste măsuri sunt în conformitate cu legislaţia comunitară (precum principiul liberei circulaţii a mărfurilor prevăzut în art. 28-30 din Tratat). Anexa IA la Directiva DEEE conţine o listă a categoriilor de produse ce intră sub incidenţa acesteia, iar Anexa IB o listă a produselor din aceste categorii. Cum lista nu este exhaustivă, dacă decid astfel, statele membre pot include, în principiu, şi alte produse în legislaţia naţională care implementează Directiva DEEE. Scopul Directivei este, în primul rând, acela de a preveni producerea DEEE şi, în plus, de a promova reutilizarea, reciclarea şi alte forme de valorificare a acestora pentru a reduce volumul de deşeuri eliminate. De asemenea, Directiva are ca obiectiv îmbunătăţirea performanţelor privind mediul ale tuturor agenţilor implicaţi în ciclul de viaţă a echipamentelor electrice şi electronice, de exemplu producători, distribuitori şi consumatori, şi în special ale acelor operatori implicaţi în tratarea DEEE.

Directiva RoHS se bazează pe art. 95 din Tratat. Scopul acestei Directive este armonizarea legislaţiei statelor membre privind limitarea utilizării substanţelor periculoase în EEE şi contribuţia la protecţia sănătăţii şi la recuperarea şi eliminarea ecologică a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice.

2. Care sunt criteriile pentru a determina dacă un produs intră sub incidenţa prevederilor Directivei RoHS ?

Criterii pentru echipamente supuse prevederilor Directivei 2002/95/CE (RoHS) Interpretare Exemple de produse care nu intră sub incidenţa Directivei RoHS:
1 Echipamente „care funcţionează pe bază de curent electric sau câmpuri electromagnetice şi echipamentele de generare, transfer şi măsurare a acestor curenţi şi câmpuri” [ [RoHS Art. 3 (a)] În sensul acestei Directive, prin „funcţionează pe bază de” se înţelege că echipamentele au nevoie de curent electric sau câmpuri electromagnetice pentru a funcţiona. Cu alte cuvinte, electricitatea (nu benzina sau gazul) este energia primară. Se înţelege, de asemenea, că atunci când curentul electric este întrerupt, aparatul nu îşi poate îndeplini funcţia de bază (principală). Dacă energia electrică este utilizată numai pentru funcţii de sprijin şi control, acest tip de echipamente nu intră sub incidenţa Directiva 2002/96/EC. -Sistem de aprindere piezo-electrică –Motor cu aprindere –Maşină de tuns iarba care funcţionează pe bază de benzină -Unelte pneumatice –Aragaz cu gaz şi ceas electric -Ursuleţ de pluş cu baterie
2 Echipamente „destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.” [RoHS Art. 3 (a)]
-Sistem de aprindere piezo-electrică (> 1500 V) –Aparat electric de înaltă tensiune
3 – Prezenta Directivă se aplică şi becurilor electrice şi corpurilor de iluminat din gospodării [RoHS Art. 2.1]
– Dispozitive medicale – Echipamente de măsură şi control (categoriile 8 şi 9 ale Directivei DEEE)
4 Echipamente care nu intră sub incidenţa „legislaţiei comunitare specifice privind gestionarea deşeurilor” [RoHS Art. 2.2]
Echipamente radio auto
5 Piese de schimb pentru repararea sau reutilizarea echipamentelor electrice şi electronice introduse pe piaţă începând cu 1 iulie 2006. [RoHS Art. 2.3] Prezenta Directivă nu se aplică pieselor de schimb utilizate pentru echipamentele introduse pe piaţă înainte de 1/07/2006 în scopul extinderii duratei de funcţionare sau dezvoltării produsului.
6 Echipamente militare [DEEE Art. 2.3] Echipamentele militare sunt excluse din categoriile Anexei IA la Directiva DEEE şi, prin urmare, nu se supun prevederilor Directivei RoHS. Arme, muniţii, material de război

Opinia Comisiei este că echipamentele care fac parte dintr-un alt tip de echipament care nu se supune prevederilor acestei Directive nu intră sub incidenţa Directivei RoHS. Astfel, echipamentele proiectate special pentru a fi instalate pe avioane, nave sau alte mijloace de transport (inclusiv sateliţi) nu intră sub incidenţa Directivei RoHS.

3. Care sunt criteriile pentru a determina dacă un produs intră sub incidenţa prevederilor Directivei DEEE?

Criterii pentru echipamente supuse prevederilor Directiva 2002/96/EC (DEEE); Interpretare; Exemple de produse care nu intră sub incidenţa Directivei DEEE
1 Echipamente „care funcţionează pe bază de curent electric sau câmpuri electromagnetice şi echipamentele de generare, transfer şi măsurare a acestor curenţi şi câmpuri” [DEEE Art. 3 (a)] Prin „funcţionează pe bază de” se înţelege că echipamentele au nevoie de electricitate (nu benzină sau gaz) ca energie primară pentru a-şi îndeplini funcţia principală.
Se înţelege, de asemenea, că atunci când curentul electric este întrerupt, aparatul nu îşi poate îndeplini funcţia de bază (principală). Dacă energia electrică este utilizată numai pentru funcţii de sprijin şi control, acest tip de echipamente nu intră sub incidenţa Directiva 2002/96/EC.

-Sistem de aprindere piezo-electrică –Motor cu aprindere –Maşină de tuns iarba care funcţionează pe bază de benzină -Unelte pneumatice

-Ursuleţ de pluş cu baterie
2 Echipamente „destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1000 V c.a. şi 1500 V c.c.” [DEEE Art. 3 (a)]
-Sistem de aprindere piezo-electrică (> 1500 V)–Aparat electric de înaltă tensiune
3 Echipamente incluse „în categoriile prevăzute în Anexa I A” [DEEE Art 2.1 şi Anexa I]
Excluse din categoria 6: utilaje industriale fixe de mari dimensiuni „Utilajele industriale fixe de mari dimensiuni” sunt maşini sau sisteme care constau dintr-o combinaţie de echipamente, sisteme, produse finite şi/sau componente, fiecare destinat exclusiv utilizării în industrie, fixate permanent şi instalate de profesionişti, într-un loc stabilit, într-un mecanism industrial sau într-o construcţie industrială pentru executarea sarcinii respective.Acestea nu sunt destinate introducerii pe piaţă ca unităţi individuale funcţionale sau comerciale.1 – Platforme petroliere
- Pentru echipamentele de catering nu există o derogare generală. Criteriile nu se referă la dimensiune, ci la calitatea echipamentului de a fi fixat sau nu.
4 Echipamentele prevăzute în Anexa I B care „conţine o listă a produselor incluse în categoriile prevăzute în Anexa IA” [DEEE Art. 2.1 şi Anexa I B] Cel puţin tipul specific de echipament menţionat în Anexa I B este inclus în domeniul de aplicare aDirectiva 2002/96/EC.Corpurile de iluminat din gospodării se referă la toate corpurile de iluminat din gospodării

Excluse în mod explicit:- Corpurile de iluminat din gospodării

- Lămpile cu filament
5 Echipamente care nu fac parte din alt echipament care nu intră sub incidenţa acestei Directive. [DEEE Art 2.1] Cu referire la Directiva 89/336/EEC şi la Ghidul oficial pentru implementarea acesteia, criteriile decisive sunt „Produs finit” sau „Instalaţie fixă”.
Echipamentul care este parte componentă a unui alt tip de echipament nu trebuie să fie considerat produs finit. Un produs finit este orice dispozitiv sau echipament care are o funcţie directă, carcasă proprie şi, acolo unde este aplicabil, porturi şi conexiuni destinate utilizatorilor finali. „Funcţia directă” este definită ca fiind orice funcţie a unei părţi componente sau a unui produs finit care îndeplineşte scopul pentru care a fost creat(ă) de producător, scop specificat în instrucţiunile de utilizare pentru utilizatorul final. Această funcţie poate fi disponibilă fără a fi necesare reglarea sau conexiuni altele decât cele simple, care pot fi efectuate de orice persoană.Dacă „alt tip de echipament” desemnează o instalaţie fixă, acesta nu va intra sub incidenţa Directivei DEEE.

„Instalaţia fixă”, în sens larg, este definită ca „o combinaţie de echipamente, sisteme, produse finite şi/sau componente (în continuare denumite „părţi”) asamblate şi/sau ridicate de un montator/instalator

- Instalaţii fixe precum centralele de încălzire, instalaţiile industriale- Lifturi

- Echipamente de control şi supraveghere utilizate în echipamentele electronice care funcţionează cu petrol şi gaze: instrumente de măsură permanente din instalaţiile de forare

- Convertoare de frecvenţă: componentele intră sub incidenţa Directiva 2002/96/EC numai atunci când fac parte dintr-un produs care este inclus în domeniul de aplicare a Directivei. Includerea sau excluderea va depinde de domeniul de utilizare a acestor componente şi trebuie evaluată de la caz la caz.

- Echipamente radio auto şi alte echipamente

într-un loc bine stabilit pentru a funcţiona împreună într-un anumit mediu şi pentru a îndeplini o funcţie specifică, dar care nu este destinată introducerii pe piaţă ca unitate individuală funcţională sau comercială”2 proiectate pentru utilizarea într-un produs cuprins în directiva 2000/53/CE (ELV) privind vehiculele scoase din uz – Dispozitive de identificare prin radio frecvenţă (RFID)3
6 Echipamente care nu sunt prevăzute în „legislaţia comunitară specifică privind gestionarea deşeurilor”. [DEEE Art. 2.2]

7 Echipamente care nu sunt produse pentru scopuri militare [DEEE Art. 2.3] Aceasta nu se aplică, totuşi, produselor care nu sunt destinate scopurilor militare. [DEEE Art 2.3] Arme, muniţii, material de război
1. Interpretările conform ghidului de aplicare a Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 Mai 1989 privind compatibilitatea electromagnetică (Directiva 89/336/CEE modificată de Directivele 91/263/CEE, 92/31/CEE, 93/68/CEE, 93/97/CEE) sunt disponibile pe pagina de Internethttp://europa.eu.int/comm/enterprise/electr_equipment/emc/guides/emcguide.htm, iar directivele care urmează să fie modificate- la pagina de Internet http://europa.eu.int/comm/enterprise/electr_equipment/emc/revision/proposal.htm (3.7) Termenul de „produs finit” potrivit acestui ghid desemnează orice dispozitiv sau unitate de echipamente care are o funcţie directă, propria carcasă şi, acolo unde este aplicabil, porturi şi conexiuni destinate utilizatorilor finali. (3.8) Termenul de „funcţie directă” desemnează orice funcţie a unei părţi componente sau a unui produs finit care îndeplineşte scopul pentru care a fost creat(ă) de producător, scop specificat în instrucţiunile de utilizare pentru utilizatorul final. Această funcţie poate fi disponibilă fără a fi necesare reglarea sau conexiuni altele decât cele simple, care pot fi efectuate de orice persoană care nu este foarte familiarizată cu implicaţiile EMC”. (6.5.2.1) „Instalaţia fixă”, în sens larg, este definită ca „o combinaţie de echipamente, sisteme, produse finite şi/sau componente (în continuare denumite „părţi”) asamblate şi/sau ridicate de un montator/instalator într-un loc bine stabilit pentru a funcţiona împreună într-un anumit mediu şi pentru a îndeplini o funcţie specifică, dar care nu este destinată introducerii pe piaţă ca unitate individuală funcţională sau comercială”.

2. Interpretările conform ghidului de aplicare a Directivei 89/336/CEE a Consiliului din 3 Mai 1989 privind compatibilitatea electromagnetică (Directiva 89/336/CEE modificată de Directivele 91/263/CEE, 92/31/CEE, 93/68/CEE, 93/97/CEE) sunt disponibile pe pagina de Internethttp://europa.eu.int/comm/enterprise/electr_equipment/emc/guides/emcguide.htm, iar directivele care urmează să fie modificate la pagina de Internet http://europa.eu.int/comm/enterprise/electr_equipment/emc/revision/proposal.htm (3.7) Termenul de „produs finit” potrivit acestui ghid desemnează orice dispozitiv sau unitate de echipamente care are o funcţie directă, propria carcasă şi, acolo unde este aplicabil, porturi şi conexiuni destinate utilizatorilor finali. (3.8) Termenul de „funcţie directă” desemnează orice funcţie a unei părţi componente sau a unui produs finit care îndeplineşte scopul pentru care a fost creat(ă) de producător, scop specificat în instrucţiunile de utilizare pentru utilizatorul final. Această funcţie poate fi disponibilă fără a fi necesare reglarea sau conexiuni altele decât cele simple, care pot fi efectuate de orice persoană care nu este foarte familiarizată cu implicaţiile EMC”. (6.5.2.1) „Instalaţia fixă”, în sens larg, este definită ca „o combinaţie de echipamente, sisteme, produse finite şi/sau componente (în continuare denumite „părţi”) asamblate şi/sau ridicate de un montator/instalator într-un loc bine stabilit pentru a funcţiona împreună într-un anumit mediu şi pentru a îndeplini o funcţie specifică, dar care nu este destinată introducerii pe piaţă ca unitate individuală funcţională sau comercială”.

3. Produsele care poartă marcajul RFID pe ambalaj nu intră sub incidenţa Directivei DEEE. Dacă marcajul se află pe dispozitive, acestea intră sub incidenţa Directivei DEEE şi, prin urmare, trebuie să fie reciclate de producător.

4. Produsul meu intră sub incidenţa Directivelor DEEE şi RoHS?

Acest document furnizează criterii pentru încadrarea produsului în domeniul de aplicare a Directivei/Directivelor, dar nu şi pentru împărţirea în categorii a produselor. Acest document poate asista producătorii în efectuarea acestei evaluări.

Totuşi, responsabilitatea încadrării unui produs în domeniul de aplicare a celor două Directive aparţine producătorului, care este persoana cea mai în măsură să evalueze caracteristicile produsului. Dacă există nelămuriri, producătorii pot consulta autorităţile statelor membre însărcinate cu aplicarea legislaţiilor naţionale care transpun prevederile Directivelor DEEE şi RoHS.

Reţineţi, de asemenea, că:

* Directiva DEEE se bazează pe art. 175 din Tratatul CE; astfel, statele membre au dreptul de a include şi alte produse în sfera de aplicare a legislaţiilor naţionale care transpun prevederile Directivei DEEE în vederea protejării mediului înconjurător. Totuşi, aceste măsuri naţionale trebuie să respecte alte prevederi principale ale Tratatului CE, precum libera circulaţie a mărfurilor.
* Directiva RoHS se bazează pe art. 95 din Tratatul CE; astfel, statele membre nu pot include şi alte produse în sfera de aplicare a legislaţiilor naţionale fără notificarea prealabilă a Comisiei în legătură cu un asemenea proiect de lege conform art. 95 (5) din Tratatul CE.

5. Produsul meu face obiectul uneia dintre scutirile din Anexa la Directiva RoHS?

Scutirile sunt furnizate mai degrabă pentru aplicaţiile tehnice ale substanţelor interzise şi nu pentru produsele electrice şi electronice ca atare.

Responsabilitatea determinării dacă o anumită aplicaţie face obiectul uneia dintre scutirile din Anexa la Directiva RoHS aparţine producătorului, care este persoana cea mai în măsură să evalueze caracteristicile produsului. Dacă există nelămuriri în legătură cu domeniul de aplicare a acestor scutiri, producătorul poate consulta autorităţile statelor membre însărcinate cu aplicarea legislaţiilor naţionale care transpun prevederile Directivei RoHS.

Informaţiile cu privire la baza ştiinţifică şi tehnică a scutirilor, care pot fi utilizate la interpretarea acestora, sunt disponibile în următoarele două studii: „Adaptarea la progresul tehnic a Directivei 2002/95/CE (RoHS) – Cercetarea amănunţită a scutirilor”, Decembrie 2004 şi „Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a Directivei 2002/95/CE, Raport provizoriu, octombrie 2005”. Ambele studii sunt disponibile la pagina: http://europa.eu.int/comm/environment/waste/weee_index.htm.

Raportul final privind „Adaptarea la progresul ştiinţific şi tehnic a Directivei 2002/95/CE” va fi publicat în septembrie 2006.
6. Cum pot solicita o scutire de la aplicarea prevederilor Directivei RoHS?

Procedura de acordare a unei scutiri este una lungă şi, odată acordată, scutirea este valabilă pentru o perioadă de maxim 4 ani şi face obiectul unei revizuiri conform art. 5(1)(c) a acestei Directive

Cererea de scutire trebuie să fie precisă şi să se refere la o aplicaţie specifică a substanţelor menţionate la art. 4(1) din Directiva RoHS şi este luată în considerare numai dacă respectă cu stricteţe condiţiile art. 5(1)(b) din Directiva RoHS .

Cei care solicită aceste scutiri trebuie să furnizeze Comisiei toate probele tehnice în sprijinul acestei solicitări. art. 5(1)(b) din Directiva RoHS este singurul criteriu şi punct de referinţă care poate fi utilizat pentru argumentarea unei cereri de scutire.

Ulterior, Comisia înaintează cererile de scutire în vederea unei consultări publice a părţilor implicate în conformitate cu art. 5(2) din Directiva RoHS, pentru o perioadă de minim opt săptămâni. Consultările anterioare sunt disponibile la pagina de Internet:http://europa.eu.int/comm/environment/waste/weee_index.htm.

După această consultare, cererea este evaluată de către un consultant independent. Pe baza rezultatelor acestui proces de revizuire, Comisia decide dacă va supune votului Comitetului de Adaptare Tehnică (TAC) o propunere de scutire.
7. Aceste scutiri se acordă la nivel de companie, produs sau aplicaţie?

Scutirile sunt acordate pentru aplicaţii specifice (şi nu pentru produse integrale) ale substanţelor menţionate la art. 4(1) din Directiva RoHS. Prin urmare, oricine utilizează aceste substanţe în aplicaţiile supuse scutirii conform prevederilor Directivei RoHS poate beneficia de pe urma acestor scutiri.
8. Directivele DEEE şi RoHS se aplică produselor electrice şi electronice pentru uz profesional?

Directiva DEEE conţine prevederi referitoare la DEEE din gospodării particulare şi DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare. DEEE din gospodării particulare se referă la DEEE care provin din gospodăriile particulare şi din alte unităţi comerciale, industriale, instituţii şi alte surse care, prin natura şi volumul lor, sunt similare cu cele provenite din gospodăriile particulare. De aceea, DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare pot fi considerate DEEE care nu sunt definite ca DEEE provenite din gospodării particulare.

Prevederile referitoare la finanţarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare se găsesc în art. 8, în vreme ce art. 9 se referă la DEEE provenite de la alţi utilizatori decât gospodăriile particulare. În plus, art. 10(3) nu limitează obligaţia de marcare numai la echipamentele electrice şi electronice (EEE) pentru gospodăriile particulare, deoarece în anumite cazuri este dificil să se facă diferenţa între EEE de uz casnic şi EEE de uz profesional. Prin urmare, obligaţia de marcare se aplică şi EEE de uz profesional.

Directiva RoHS nu face diferenţa între EEE de uz casnic sau EEE de uz profesional, deci produsele pentru uz profesional intră sub incidenţa are Directivei RoHS.
9. Directivele DEEE şi RoHS se aplică bateriilor?

(Reţineţi că textul de mai jos se referă la acordul la care au ajuns Parlamentul European şi Consiliul în cadrul Comitetului de Conciliere referitor la noul text al Directivei privind bateriile. Se estimează că noua Directivă privind bateriile va fi adoptată şi publicată în următoarele luni.)

Directiva privind bateriile şi Directiva RoHS prevăd restricţii similare în ceea ce priveşte utilizarea substanţelor. Directiva RoHS restricţionează utilizarea metalelor grele, precum mercurul şi cadmiul în EEE, dar nu se aplică bateriilor. Directiva privind bateriile restricţionează utilizarea mercurului şi cadmiului în baterii (restricţia privind utilizarea cadmiului se aplică numai bateriilor portabile).

Bateriile incluse în DEEE vor fi colectate în baza Directivei DEEE. Totuşi, după colectarea în baza Directivei DEEE, acestea vor fi îndepărtate din echipamentele electronice (Anexa II la Directiva DEEE) şi sunt incluse în ţintele de colectare prevăzute de Directiva privind bateriile. De asemenea, acestea trebuie să respecte cerinţele de reciclare prevăzute de Directiva privind bateriile.

Producătorul echipamentelor electrice şi electronice (producătorul aparatelor) este considerat, de asemenea, producătorul bateriei în baza Directivei privind bateriile, dacă acesta introduce pe piaţă un aparat cu baterie integrată. Astfel, se asigură faptul că există producători responsabili pentru toate bateriile introduse pe piaţa comunitară. Totuşi, statele membre trebuie să evite dubla impunere suportată de producători în cazul în care bateriile sunt colectate împreună cu aparatul în baza Directivei DEEE.
10. Directivele DEEE şi RoHS se aplică cartuşelor de cerneală?

Art. 3(a) al Directivei DEEE defineşte echipamentele electrice şi electronice (EEE) ca „echipamente care funcţionează pe bază de curent electric sau câmpuri electromagnetice şi echipamente de generare, transfer şi măsurare a acestor curenţi şi câmpuri, incluse în categoriile prevăzute în Anexa IA şi destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1.000 V c.a. şi 1.500 V c.c.”. Directiva DEEE defineşte DEEE ca „echipamente electrice şi electronice care constituie deşeuri conform prevederilor articolului 1(a) al Directivei 75/442/CEE privind regimul deşeurilor, inclusiv toate componentele, subansamblurile şi produsele consumabile, parte integrantă a echipamentului în momentul în care acestea sunt îndepărtate”. Conform definiţiei EEE, imprimanta este un EEE, deoarece se încadrează în categoria 3 din Anexa IB la Directiva DEEE.

Dacă imprimanta este eliminată, ea devine DEEE. Prin urmare, dacă un cartuş de cerneală se află în interiorul unei imprimante eliminate, cartuşul devine o parte a DEEE, deoarece este un consumabil care face parte din imprimantă în momentul în care aceasta devine deşeu. Articolul 4 al Directivei DEEE solicită statelor membre să încurajeze proiectarea şi fabricarea de EEE care să ia în considerare şi să faciliteze demontarea şi valorificarea, în special reutilizarea şi reciclarea DEEE, ale componentelor şi materialelor acestora. Totuşi, cartuşul în sine nu se încadrează în definiţia EEE, dar este considerat un consumabil.

Prin urmare, Directiva RoHS nu se aplică cartuşelor de cerneală.
11. Dispozitivele electrice sau electronice (cum ar fi aparatele radio auto) intră sub incidenţa Directivei RoHS sau a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz (ELV)?

Unele dispozitive electrice şi electronice (precum aparatele radio, CD player-ele şi sistemele de navigaţie) pot fi achiziţionate separat din magazinele de reparaţii, supermarketuri sau magazine specializate şi instalate şi utilizate în vehicule. Întrebarea este dacă aceste dispozitive intră sub incidenţa Directivei RoHS sau a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz (ELV).

Articolul 2(2) al Directivei RoHS prevede: „Prezenta Directivă se aplică fără a aduce atingere legislaţiei comunitare privind cerinţele de siguranţă şi sănătate, precum şi legislaţiei comunitare privind gestionarea deşeurilor”.

Prin urmare, dacă dispozitivele nu sunt destinate utilizării în vehicule, acestea intră sub incidenţa Directivei RoHS. Dacă dispozitivele sunt destinate în special utilizării în vehicule (precum aparatele radio auto) se aplică Directiva ELV.
12. Directiva RoHS se aplică pieselor de schimb instalate în echipamente noi?

Directiva RoHS prevede ca echipamentele electrice şi electronice noi, introduse pe piaţă pentru prima dată începând din 1 iulie 2006 să nu conţină plumb, cadmiu, mercur, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi (BPB) sau eteri de bifenili polibromuraţi (DEPB) (Articolul 4(1)). Directiva prevede două categorii de derogări:

* Directiva nu se aplică în cazul aplicaţiilor prevăzute în Anexă,
* Directiva nu se aplică pieselor de schimb pentru repararea sau reutilizarea EEE introduse pe piaţă înainte de 1 iulie 2006 ( Articolul 2(3)). Acest lucru permite păstrarea echipamentelor vechi cu piese de schimb şi asigură reutilizarea EEE vechi. Această derogare este limitată în mod explicit la vechile echipamente, adică cele introduse pe piaţă înainte de 1 iulie 2006.

Prin urmare, este permisă introducerea pe piaţă a pieselor de schimb – care conţin substanţe periculoase – pentru repararea echipamentelor vechi (introduse pe piaţă înainte de 1 iulie 2006), dar nu pentru repararea echipamentelor noi (introduse pe piaţă după 1 iulie 2006). De fapt, comercializarea pieselor de schimb care conţin substanţe interzise pentru repararea echipamentelor noi ar prelungi existenţa substanţelor periculoase în fluxul deşeurilor şi ar împiedica eforturile de îmbunătăţire a rezultatelor procesului de reciclare.
13. Utilizarea materialului care nu respectă prevederile Directivei RoHS este permisă pentru dezvoltarea şi/sau modernizarea produselor electrice şi electronice introduse pe piaţă înainte de 1 iulie 2006?

În principiu, utilizarea materialelor care nu respectă prevederile Directivei RoHS în echipamentele electrice şi electronice (EEE) introduse pe piaţă înainte de 1 iulie 2006 în scopul dezvoltării şi/sau modernizării acestora este permisă cu condiţia ca EEE să nu fie introduse pe piaţă ca produse noi. Dacă, după dezvoltare şi/sau modernizare, EEE sunt introduse pe piaţă ca produse noi, acestea trebuie să respecte prevederile Directivei RoHS.

Totuşi, dacă după dezvoltare şi/sau modernizare, EEE sunt introduse pe piaţă ca produse reutilizate, Directiva RoHS nu se aplică.
14. Interzicerea substanţelor cuprinse în Directiva RoHS se aplică procesului de producţie?

În conformitate cu articolul 4(1) al Directivei RoHS, „începând cu 1 iulie 2006, statele membre vor admite introducerea pe piaţă numai a echipamentelor electrice şi electronice care nu conţin plumb, mercur, cadmiu, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi (BPB) sau eteri de bifenili polibromuraţi (DEPB). Măsurile naţionale care restricţionează sau interzic utilizarea acestor substanţe în EEE, adoptate în conformitate cu legislaţia comunitară înainte de adoptarea prezentei Directive pot fi menţinute până la 1 iulie 2006”.

Se înţelege că interzicerea substanţelor se referă la produsul final şi nu la procesul de producţie.
15. Interzicerea substanţelor cuprinse în Directiva RoHS se aplică produselor fabricate pentru uz personal?

Directiva RoHS se aplică numai produselor introduse pe piaţă. Produsele fabricate pentru uz personal nu sunt incluse în domeniul de aplicare a Directivei. Dacă ulterior vor fi introduse pe piaţă, acestea trebuie să respecte prevederile Directivei.
16. Dispozitivele de identificare prin radio frecvenţă (RFID) intră sub incidenţa Directivelor DEEE şi RoHS?

Dispozitivele de identificare prin radio frecvenţă (RFID) se încadrează în definiţia EEE furnizată de Directivele DEEE şi RoHS şi pot fi considerate ca făcând parte din categoria 3 „echipamente informatice şi de telecomunicaţii”. Dispozitivele RFID intră sub incidenţa Directivei RoHS.

În ceea ce priveşte Directiva DEEE, dacă marcajul RFID se află pe ambalajele EEE, aceste dispozitive nu intră sub incidenţa Directivei, deoarece fac parte dintr-un produs care nu este inclus în Directiva DEEE. Dacă marcajul RFID se află pe EEE, producătorul echipamentelor este responsabil de reciclare.
17. Antenele, cablurile, fibrele optice şi ghidurile de unde intră sub incidenţa Directivelor DEEE şi RoHS?

Antenele şi cablurile se încadrează în definiţia echipamentelor electrice şi electronice (EEE) furnizată de Directivele DEEE şi RoHS. Diferenţa dintre fibrele electrice şi cele optice se referă la materiale, nu la funcţie (cablurile electrice pot fi şi au fost utilizate pentru transmisia informaţiilor, a sunetelor, a imaginilor etc.). Toate cablurile din interior şi/sau cele utilizate ca extensii sau conexiuni care fac parte din echipament în momentul eliminării acestuia sunt considerate DEEE. Toate cablurile utilizate pentru instalaţiile fixe nu intră sub incidenţa DEEE.

Stâlpii şi pilonii nu intră sub incidenţa definiţiei EEE. Dacă sunt integrate într-o instalaţie fixă, produsele nu sunt considerate DEEE. Sistemele modulare de cablare pentru aplicaţii vocale, de date şi video fac parte din categoria 3 de „echipamente informatice şi de telecomunicaţii” a Directivei DEEE şi intră sub incidenţa Directivei RoHS.
18. Ce se înţelege prin „produse infectate”?

Directiva DEEE se aplică categoriilor prevăzute în Anexa IA a Directivei. Anexa IB conţine o listă neexhaustivă a produselor din aceste categorii. Categoria 8 se referă la „dispozitivele medicale cu excepţia dispozitivelor implantate şi infectate”. Produsele infectate sunt acelea care au venit în contact cu sângele sau alţi contaminanţi biologici înainte de a ajunge la sfârşitul perioadei de utilizare.
19. Ce se înţelege prin „jocuri video”?

„Jocurile video” sunt incluse în categoria 7, Anexa IB la Directiva DEEE. Jocurile video se interpretează în sensul de echipamente hardware. Echipamentele hardware corespund definiţiei EEE din Directiva DEEE. Echipamentele software (carduri, CD-rom-uri etc.) nu corespund definiţiei echipamentelor electronice şi pot fi considerate consumabile
20. Ce înseamna „introdus pe piata”?

Sintagma „introdus pe piaţă” din articolul 10 (3) al Directivei DEEE şi articolul 4 (1) al Directivei RoHS se referă la acţiunea iniţială prin care un produs devine disponibil pentru prima dată pe piaţa comunitară. Acest lucru are loc atunci când produsul este transferat de la producător la un distribuitor sau consumator/utilizator final pe piaţa comunitară.

„A face un produs disponibil pentru prima dată” se referă la fiecare piesă individuală a echipamentului introdus pe piaţă după data stabilită pentru restricţiile de substanţe (adică 1 iulie 2006) şi nu la lansarea unui nou produs sau a unei linii de produse. De asemenea, conceptul introducerii pe piaţă se referă la fiecare produs individual, nu la un tip de produse, indiferent dacă a fost produs ca o unitate individuală sau ca o serie de produse.

Acelaşi termen sau unul similar este utilizat în mai multe directive, cum ar fi directivele referitoare la piaţa internă bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală, unde are ca sens prima dată când un produs devine disponibil pe piaţa comunitară.

Pentru a stabili dacă un produs a fost introdus pe piaţă, este necesar să se stabilească de la caz la caz dacă respectiva acţiune a avut ca efect faptul că produsul a devenit disponibil pentru prima dată pe piaţa UE.

Ghidul pentru implementarea directivelor bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală clarifică acest concept de „introducere pe piaţă” şi furnizează alte îndrumări pentru interpretare:

„Introducerea pe piaţă este acţiunea iniţială prin care un produs devine disponibil pentru prima dată pe piaţa comunitară, în vederea distribuirii sau utilizării în cadrul Comunităţii. Un produs poate deveni disponibil fie cu plată fie gratuit […] Un produs este introdus pe piaţa comunitară atunci când devine disponibil pentru prima dată. Acest lucru se produce atunci când produsul este transferat din stadiul de producţie cu intenţia de a fi distribuit sau utilizat pe piaţa comunitară. […] Transferul produsului are loc fie de la producător sau de la reprezentantul autorizat al acestuia, în cadrul Comunităţii, către importatorul din cadrul Comunităţii sau persoana responsabilă cu distribuirea produsului pe piaţa comunitară. De asemenea, transferul poate avea loc direct de la producător sau de la reprezentantul autorizat al acestuia din cadrul Comunităţii către consumatorul sau utilizatorul final. Produsul se consideră transferat atunci când a avut loc transferul fizic sau transferul dreptului de proprietate. Acest transfer poate fi efectuat cu plată sau gratuit şi poate avea loc pe baza oricărui instrument legal. Astfel, un transfer al unui produs se consideră a fi avut loc de exemplu prin vânzare, împrumut, închiriere, leasing şi oferire drept cadou”.

Vezi http://europa.eu.int/comm/enterprise/newapproach/legislation/guide/legislation.htm.

Mai mult, la introducerea pe piaţă a produselor, acestea trebuie să respecte prevederile directivelor în vigoare, care se bazează pe noua abordare, şi alte legi comunitare. În consecinţă, noile produse fabricate în cadrul Comunităţii şi toate produsele importate din ţări terţe – noi sau utilizate – trebuie să respecte prevederile directivelor în vigoare atunci când devin disponibile pentru prima dată pe piaţa comunitară.
21. Importul de echipamente electrice şi electronice (EEE) în Uniunea Europeană este considerat ca o acţiune de introducere a unui produs pe piaţă?

Introducerea pe piaţă este acţiunea iniţială prin care un produs devine disponibil pentru prima dată pe piaţa comunitară, în vederea distribuirii sau utilizării în cadrul Comunităţii. Prin urmare, produsele nu sunt considerate a fi introduse pe piaţă înainte de intrarea acestora pe teritoriul vamal al Uniunii Europene.

Conform explicaţiei de mai sus, se consideră că un produs este introdus pe piaţa UE pentru prima dată atunci când este transferat din stadiul de fabricaţie în vederea distribuirii sau a utilizării pe piaţa comunitară. De obicei, în cazul transferului unui produs din afara Uniunii Europene către un consumator din cadrul acesteia, se consideră că produsul respectiv este disponibil pentru prima dată pe piaţa comunitară. Totuşi, în unele situaţii, un astfel de transfer nu înseamnă că produsul devine deja disponibil pe piaţa comunitară. Pagina 18 din Ghidul pentru implementarea Directivelor bazate pe Noua Abordare şi Abordarea Globală indică aceste situaţii:

„Se consideră că un produs nu este introdus pe piaţă atunci când:

* este transferat către un producător pentru acţiuni ulterioare (de exemplu asamblarea, ambalarea, procesarea sau etichetarea acestuia);
* „nu a primit (încă) autorizaţia de liberă circulaţie din partea autorităţii vamale sau face obiectul unei alte proceduri vamale (de exemplu tranzit, depozitare sau import temporar) sau se află într-o zonă liberă;
* se află în depozitul producătorului sau al reprezentantului autorizat al acestuia în cadrul Comunităţii, unde produsul nu este încă disponibil”

Dacă sunt stocate în depozitul producătorului, produsele nu sunt încă disponibile pe piaţă. Prin urmare, transferul produsului din locul de fabricaţie (în interiorul sau în afara Uniunii Europene) în locul de depozitare nu constituie o acţiune de introducere pe piaţă a produsului respectiv.

Introducerea pe piaţă presupune transferul produsului din stadiul de fabricaţie în stadiul de distribuţie. Lanţul de distribuţie poate fi, de asemenea, lanţul comercial al producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
22. Valorile maxime de concentraţie sunt stabilite în Directiva RoHS?

În baza articolului 5(1)(a), Comisia a adoptat Decizia 2005/618/CE4 prin care se admit o valoare maximă a concentraţiei de plumb, mercur, crom hexavalent, bifenili polibromuraţi (BPB) şi eteri de bifenili polibromuraţi (PBDE) de 0,1% din greutatea materialelor omogene şi o concentraţie de 0,01% de cadmiu din greutatea materialelor omogene.

Materialul omogen desemnează acel material care nu poate fi separat prin mijloace mecanice în diferite materiale.

Definiţii:

Termenul „omogen” semnifică „cu compoziţie uniformă”. Exemple de „materiale omogene” sunt tipurile individuale de: materiale plastice, ceramice, sticlă, metale, aliaje, hârtie, carton, răşini şi vopsele.

Termenul „separat prin mijloace mecanice” înseamnă că materialele pot fi, în principiu, separate prin acţiuni mecanice cum ar fi: deşurubarea, tăierea, zdrobirea, măcinarea sau procesele abrazive.

Exemple:

* Un capac de plastic este un „material omogen” dacă este constituit dintr-un tip de material plastic care nu este acoperit, nu are aplicat pe suprafaţa sa sau în interiorul său niciun alt material. În acest caz, limitele prevăzute de Directivă se aplică materialului plastic
* Un cablu electric care constă din fire metalice acoperite cu izolatori nemetalici este un exemplu de „material neomogen”, deoarece diferitele materiale ar putea fi separate prin procese mecanice. În acest caz, valorile limită impuse de Directivă se aplică fiecărui material în mod individual.
* Un semiconductor conţine multe materiale omogene printre care: material flexibil de plastic, straturi acoperite cu cositor pe structură de plumb, structuri de plumb şi conectori din aur.

23. De ce certificat am nevoie pentru a atesta conformitatea cu prevederile Directivei RoHS?

În sensul articolului 4(1) al Directivei RoHS, statele membre se asigură că, de la 1 iulie 2006, produsele introduse pe piaţa comunitară respectă prevederile Directivei. Directiva RoHS nu face referire la proceduri de conformitate specifice, certificate sau metode de testare care pot fi utilizate în vederea atestării conformităţii. Prin urmare, responsabilitatea pentru reglementările privind conformitatea aparţine în totalitate statelor membre.

În prezent, statele membre iau în calcul mai multe abordări posibile cu privire la verificarea conformităţii. Pentru mai multe informaţii, contactaţi direct autorităţile statelor membre însărcinate cu aplicarea legislaţiilor naţionale care implementează prevederile Directivei RoHS.
24. Este posibil ca societăţile să marcheze echipamentele cu o etichetă care să ateste faptul că respectivele produse respectă prevederile Directivei RoHS?

Societăţile au libertatea de a-şi marca produsele după propria voinţă, cu condiţia ca această etichetare să nu încalce vreuna din prevederile dreptului comunitar primar sau secundar, precum libera circulaţie a mărfurilor.
25. Reutilizarea aparatelor este unul din obiective?

Obiectivele prevăzute de art. 7 din Directiva DEEE pot fi îndeplinite prin valorificarea, reciclarea şi reutilizarea componentelor, materialelor sau substanţelor şi se referă la DEEE supuse tratării. Reutilizarea întregului echipament nu intră sub incidenţa acestor obiective.

Tratarea este definită la art. 3(h) ca „orice operaţiune efectuată după predarea DEEE la instalaţiile de depoluare, demontare, sfărâmare, valorificare sau pregătire pentru eliminare, precum şi orice altă operaţiune efectuată pentru valorificarea şi/sau eliminarea DEEE”. Dacă echipamentul este sortat în vederea reutilizării, înainte de a trece prin instalaţia de tratare, acesta nu intră sub incidenţa obiectivelor. Repararea integrală a echipamentului nu este considerată tratare în sensul articolului 3(h). Totuşi, reutilizarea componentelor reprezintă unul din obiectivele Directivei.

26. Arborele de decizie în privinţa deşeurilor electrice şi electronice

Departamentul de Comerţ şi Industrie (DCI) din Marea Britanie a jucat un rol major în dezvoltarea şi punerea în aplicare a Directivei DEEE. Site-ul web al DCI include un document de orientare non-statutar pentru Directiva DEEE. Următorul arbore de decizie este preluat din notele de orientare şi este util pentru a stabili dacă produsul dumneavoastră este vizat de Directiva DEEE.